Sunrise

Rasaritul… evenimentul iminent din fiecare zi.  Ceva obisnuit , dar cum eu traiesc intr-o asa zisa metropola, inconjurata de gigantii din beton si metal  imi este greu sa il vad mereu. Este greu sa descriu ceea ce vad acum. Paleta de culori ce strabate cerul ce este inca indecis intre lumina si intuneric. Movul, purpuriul, caramiziul si pata de albastru care precede lumina diminetii. Imi e dor de zilele cand puteam admira rasaritul linistita , pe marginea dealului sorbind din cafea si tragand cu nesat dintr-o tigara. Imi e e dor de vantul rece care imi strabatea prin parul despletit , lasat sa curga in valuri peste umerii acoperiti de puloverul de lana crosetat de bunica. Imi e dor de acel loc, de acele mirosuri de iarba proaspat taiata si de animale de casa. Mirosul teiului de la poarta, scancetul surd al portii care se clatina din cauza vechimii. Poate chiar prea veche este aceasta amintire ce imi strabate mintea acum, dar in acelasi timp o simt de parca ar fi fost ieri.

Azi parca e altfel decat ieri… Azi pare a fi o zi ciudata, cu multe intelesuri ascunse in multele ei ore ce de abia acum incep sa se scurga.

Azi…simt…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s